Trees

Libertate si control

Se vorbeşte foarte mult. Se vorbeşte mult si tare. Zgomotul te fac sa iti pierzi capacitatea de concentrare, de gandire, de aprofundare. Cu cat e mai multa libertate, cu atat te simti mai îngrădit. Evenimentele se precipită şi parcă ne iau cu asalt. Anul 2009 a venit cu multe veşti care ridica semne de intrebare, semnalând că ultimele file ale Bibliei sunt pe cale de a se implini. Nu am intrat bine in noul an ca Uniunea Europeana a facut publica legea care introduce cipurile in cărţile de identitate a cetăţenilor europeni, in Romania s-a emis legea de urmarire si stocare a datelor (telefon, email), iar americanii se uită la noul lider ca la un salvator. Costurile ceremoniei s-au ridicat la 75 de milioane de dolari, o sumă exagerată chiar dacă evenimentul marchează o importantă dată istorică . Am spune că doar lumea adultilor este ata de tulbure, insa dupa realizarea celor doua studii comandate de Consiliul National al Audiovizualului, consacrate „Evaluarii reprezentarii violentei in programele televizuale” s-a efectuat o monitorizare a programelor de desene animate difuzate de cele trei canale tematice prezente pe piata audiovizualului românesc: Cartoon Network, Jetix si Minimax. Scenele de violenta reprezinta 43%. 28%, respectiv 29%  la nivelul canalelor analizate. Nu pot să nu recunosc că m-a tecut un fior la gândul că media găseşte explicaţii elaborate pentru fiecare decizie, asigurându-ne că măsurile sunt luate pentru protecţia noastră. Mai mult, vocile care se ridică în semn de protest sunt luate în derâdere, demonstrându-se sentimentul ateu de care sunt stăpâniţi titanii mediei, formatorii de opinie. Datoria noastră este să protestăm, să nu acceptăm tot ce ni se impune, să nu mai fim purtaţi de vânt, să avem tăria de a ne exersa capacitatea de discernere si să vedem dincolo de explicaţiile superficiale pe care le primim. Este o agendă bine pusă la punct şi în aşa-zisa libertate vom ajunge să nu însemnăm mai mult decât un cod de bare, un număr, pe care îl ştergi dacă nu îşi plac istoria sau orientarea lui. Poate sună a SF, dar trăim paradoxul unui SF real. De la cipul din cartea d eidentitate, se ajunge foarte uşor la cipul introdus în mână sau în frunte, care funcţionează pe baza frecvenţelor radio şi se încarcă de căldura corpului. De la „Mesia” americanilor se va ajunge foarte curând la adevăratul lider mondial, acel om înţelept în care îşi vor pune toţi nădejdea, însă va înşela pe mulţi. Astfel s-a răsturnat opinia mea şi criticile pe care le ridicam împotriva celor care suneam mereu „acstea susnt vremurile din urmă.” Susţineam că au mai fost vremuri grele, fiecare generaţia a trăit „vreamea din urmă” cu războaie, persecuţii, crize, ciumi etc. Dar recunosc vremurile apocaliptic pe care le trăiesc şi sunt mai aproape decât mi-am imaginat, sau decât aş fi vrut. Tanzaţia dintre 2008 şi 2009 aduce mari schimbări, o nouă epocă cu lozinci „de mai bine”, dar cu mai multă dominaţie, autoritate, control, lipsă de intimitate, violarea libertăţii persoanle, reducând tot mai mult volumul libertăţii de exrimare. Dar dacă noi vom tăcea, pietele vor striga.

De unde venim? Ce suntem? Incotro ne indreptam?

Ultimele zile ale lui decembrie vor fi pentru foarte multi un soc. Multi vor clatina din cap si isi vor aduce aminte de anii anteriori, anii buni in care umpleau cosul cu cumparaturi fara sa se uite prea mult in portofel. Altii au fost mereu moderati, dar mai este o categorie, cei care nu au avut niciodata nimic. Cred ca pe ei ii va afecta cel mai putin tulburarile din acest an si prezicerile sumbre ale viitorului. Comentarii de genul: “vine sfarsitul”, “gata cu lumea asta” sau altele de acest gen, pe langa supozitiile analistilor de toate genurile, vuiesc pe toate undele…Dincolo de zgomot, dincolo de forfota orasului, dincolo de cladirile gri, deparrte de imaginea panoramica a citadinului, sunt eu. Nu ma cuprinde niciun curent, nu ader la niciun trend. Nu sunt nici solitara, doar adanc inradacinata pe un teren stancos, de unde nu ma clatin. Ca un catarg semet in bataia valurilor ma incapatanez sa nu cedez.

Nu pot sa trag linie dupa cele 365 de zile. Anul acesta nu. Ar fi absurd. Dupa trei decenii de existenta nu pot decat sa trag o linie mai groasa si sa ma ma identific cu pictura lui Paul Gauguin intitulata De unde venim? Ce suntem? Incotro ne indreptam? (1887)care sugereaza alegoria vietii, de la nastere la moarte.. Au trecut mai bine de o suta de ani de la intrebarile puse de artist, perioada in care au avut loc doua razboaie mondiale, Holocaustul, revolutii, crize, calamitati. Si nu a venit sfarsitul.Curios ca atunci cand lucrurile merg bine si cand e pace si linist,e  nimeni nu spune ca vine sfarsitul sau e linistea dianintea furtunii. Poate ne dorim sa vina sfarsitul, de aceea invocam aceasta fraza religioasa, in care credem. Insa ce va fi dupa aceea? De fapt, sa o luam cu inceputul. De unde venim? Nu vreau sa dau raspuns pentru intrebarea pusa la plural. Fiecare are propria conceptie de unde vine. Poate e una inventata sau una imprumutata. Stiu de unde vin si la aceasta intrebare nu a trebuit sa meditez trei decenii. Ce suntem? Oameni cu suflare, cu vointa, morotizati de ambitii si sentimente. Fiinte inteligente. Cateva kg de pamant amestecat cu fier, zinc, magneziu, fosfor etc. Eu sunt creatia Creatorului. Imaginea chipului sau si lumina ochilor Sai. Incotro ne indreptam? Daca, dupa conceptiile unora totul s-a nascut din haosul primordial, atunci trebuie sa se sfarseasca cu haosul apocaliptic. Problema este ca haosul primordial nu l-a creat omul… Ceea ce traim este rezultatul actiunilor, deciziilor ianintasilor nostri. Eu ma indrept spre o alta lume. Eu nu sunt din lumea asta. In ceea ce ma priveste, daca trag linia dupa cele treid ecenii de existenta pe care le invoc cu o tot mai mar mandrie, pot sa spun ca am raspuns la intrebarile lui Gaugain, care l-au framantat in urma cu mai bine 100 de ani.Contemporan cu Van Gogh, a aplicat conceptul simbolismului in artele vizuale. In acest proces, au transformat arta intr-un mijloc pentru emotii, fantezie, reverie si vise. A fost inamicul gandirii moderne si  lupta sa cu tehnologia si cu alte descoperiri moderne a culminat cu aeasta lucrare pe care a realizat-o intr-o luna inainte de a-si curma viata. Aceleasi intrebari le-a ridicat si Voltaire cu un secol inaintea lui. Aceleasi intrebari mai bantuie omenirea si in ziua de azi. Diferenta dintre mine si Gaugain este ca el a murit fara sa primeasca raspuns, a murit trist si neimplinit, dar eu am raspunsul si ma rog sa mor impacata si multumita, nu de mine, nu de ce am facut, ci de viata pe care am trait-o.

Comentati!

Doua femei se intalnesc, se indragostesc si se “castoresc” intr-un stat in care casatoria dintre doua persoane de acelasi sex nu este acceptata. Asadar, casatoria lor nu are valabilitate juridica. Doresc sa aiba un copil. Prin inseminare artificiala, una dintre ele ramane insarcinata si naste o fetita. Insa, la scurt timp dupa nasterea fetitei “celor doua”, se descopera ca mama are o boala incurabila. Dupa cativa ani moare. Fetita ei ramane in custodia bunicilor (parintii mamei decedate), ei fiind tutori legali, prin legatura de sange. Partenera de viata a mamei decedate intenteaza proces pentru a obtine fetita, pe care o iubeste, desi mama decedata nu a lasat nici testament, nici vreun alt act cu privire la viitorul fetei. Nu este nicio legatura de sange intre fetita si femeia in cauza. Legal si juridic nu are niciun drept. Dar considerandu-se un caz exceptie, curtea ii acorda toate drepturile asupra copilei!

P.S. Cazul este inspirat dintr-un film produs in 2001, dar poate fi realitatea multor copii. Sunteti de acord cu inseminarea artificiala sau cu adoptia copiilor in cupluri de acelasi sex? V-ati fi dorit sa cresteti intr-un asemenea “cadru familial?”

Festivalul Film Scurt Alba 2008

Consiliul Judeţean Alba, Centrul de Cultură “Augustin Bena” Alba şi Asociaţia Videografilor Profesionişti a organizat începând cu 15 august şi până în 23 noiembrie 2008 (100 de zile) Festivalul de Film Scurt Alba 2008, o acţiune culturală de masă, bazată pe conceptul “CULTURĂ PRIN FILM”. La 75 de zile de la lansarea festivalului şi cu 25 de zile înainte de Gala Finală din 23 Noiembrie, a fost organizată o conferinţă de presă la care organizatorii au prezentat date importante despre Festival, precum şi statistici de acoperire ale vizitatorilor site-ului festivalului www.filmscurt.ro, la nivel mondial şi naţional.La 6 noiembrie, situl a fost acesat de 26.408 de vizitatori din 53 de ţări şi 569 de oraşe din lume dintre care 22.088 vizitatori din 61 de oraşe din România (statistica Google). Au fost înscrişi pe site aproape 1300 de membri în JURIUL ONLINE, 97 de filme pe site şi 8 filme în aşteptare, grupate în 21 de categorii şi peste 3000 de comentarii ale juraţilor on-line pentru filmele din concurs.

Jurizarea finală pentru filmele casre au trecut de preselecţia on-line, a fost facuta pe 22 şi 23 noiembrie de către JURIUL FINALEI, juriu format din 50 de persoane. Preşedintele Juriului Finalei a fost regizorul Marian Crişan, câştigătorul trofeului Palme d’Or, Cannes 2008 (secţiunea scurt metraj, cu filmul Megatron). Ceilalţi membri ai juriului au fost cetăţeni de marcă ai urbei şi din afara ei, printre care merită menţionaţi regizorul Dan Chişu (organizatorul Eestivalului DaKINO, aflat la cea de-a 18-a ediţie) şi Raluca Mateescu, Producer Manager, Saga Film Production, Bucureşti.

sursa: Ziarul Unirea

Castigatoarea pentru cel mai bun scenariu a fost Mihaela Muntean din Timisoara. Mi se pare ciudat ca inca nu s-a publicat nimic despre finalitate acestui festival.

300 (2006)

Istoria antica va ramane mereu o paleta larga de inspiratie pentru producatorii de film. De la greci si romani la razboaie civile, sau de independenta , primul sau al doilea razboi mondial, filele istoriei sunt suficient de groase pentru orice abordare. Cei 300 de spartani ramane o poveste frumoasa, in ciuda luptei asidue a celor 300 de razboinici, soldati, antrenati din pruncie, desi impresiile cu care ramanem depind in totalitate de narator. Primele imagini promit un film palpitant, dar dupa scurgerea celor 10 minute, ramai cu imaginea plasticata a filmarilor realizate in studiouri, cadre mult prea stramte, care realemnte dau impresia unui joc. Efectele speciale in luptele dintre regele spartan Leonidas si magnificul imparat Xerxes se rezuma la niste personaje de jocuri animate. Desi filmul are o cotatie buna, unele scene sunt lungi si plictisitoare, iar la un moment dat ai impresia ca luptele nu se mai termina. Se simte lipsa cadrului natural, unde simti misorul ierbii calcate in picioare, sau al sangelui scurs in  nispul fin. De altfel, filmul a fost gandit de Frank Miller, artist renumit al benzilor desenate si de Zack Snyder. Replicile nu au fost stralucite, dar sa fim seriosi, aici nu replicile au fost importante, care uneori aveau un iz pur de ironie americana, cu siguranta neintalnita la spartanii din legende. La fel si scena de iubire dintre relegele Leonidas si frumoasa lui sotie, neasteptat de incitanta si de detailata , rupta cu desavarsire parca din film, da impresia ca acum regele este si  mai barbat si mai curajos sa isi apere tritoriul si spartanii:).

Learn from the masters

I was jus amazed by the masters. If I had a studio I said I would name it MasterArt, to emphasize the idea of mastering the art. I am totally seduced by this high level,  it is more than a temptation. I want it so badly that I would be willing to give it whatever it takes. Time doesn’t matter. If I reach 60 and I am there, it was worth doing it. Passionate people! I was so impressed about that sad and nostalgic way of talking about the past, the dark room and all the accessories, feeling the sadness of having all those amazing things burried in less than 10 years. The art of capturing the moment, the feeling, so much to tell! I feel blessed to have discovered this form of expressing myself. For so long I have been in my dark room, searching for a mens to creat, to express, a means that would fulfill me and give me satisfaction, and here it is, I cand proudly say I have it now and I pray the feeling never leaves me.

Mesajul in cuvinte si imagini

Talentele trebuiesc descoperite. Imaginatia se cultiva.  E greu de unul singur. Imi place munca de echipa. Imi place sa gandesc in grup. Asa se nasc ideile geniale.

Asa m-am descoperit pe mine. Mi-am descoperit o inclinatie care sa imi satisfaca sufletul, care sa ma faca sa cobor in adanc, sa aduc la suprafata, sa invat sa privesc, sa ma opresc.

 

cuvinele sunt prea putine uneori. Nu pot exprrima gustul, mirosul. Ceea ce nu spun cuvintele, spune imaginea, ceea ce nu spune imaginea, spun simturile.

 

Protejat: Love SMS

Acest articol este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, întroduceţi parola dvs. în casetă de mai jos.

Parolă:

Se Poarta Alb si Negru

In fiecare sezon, stilistii pregatesc ceva nou. Fie scot revistele prafuite din anii 50 sau 60, fie adapteaza vechile modele. Tot ce tine de croi, material, culoare, lungime, accesorii. Industria modei captiveaza, e ca un roi de albine unde se lucreaza non stop. E, ce-i drept nu urmaresc moda ca un adevarat stilist, pentru ca nu sunt. Dar nu cred ca este cineva care sa spuna ca nu il intereseaza domeniul. Cea mai des pusa intrebare este: Cu ce imbrac???? Stilurile sunt atat de variate, incat e greu de ales ceea ce ti se potriveste. Nu tot ce se poarta iti vine bine. Sunt si avantaje si dezavantaje in epoca in care se poarta orice. Unii nu isi pot defini un stil, iar cei care nu au inclinatie in a combina culorile si obiectele vestimentare pun pe ei ce gasesc mai la indemnana, chair daca poarta haine de marca, scumpe. Astea fiind spuse, eu cu ce ma imbrac? Ma uit in oglinda si ma bucur ca nu e toata lumea fotomodel:). Ce bine ca nu sunt perfecta, ce bine ca nu am picioarele de 100 cm, ce bine ca… Ok, deci, unele lucruri trebuiesc acoperite, altele trebuiesc evidentiate. Asa spune teoria. Practic, lucrurile se schimba. Se ajunge d emulte ori la o adevarata obsesie, cand te uiti in dulap, in oglinda, iar in dulap iar la oglinda. Pentru un vernisaj sau un cocktail, o intalnire pretentioasa, o piesa la teatru, un concert, fiecare eveniment cu cerintele lui. Cred ca pentru un eveniment de seara aleg clasicul negru in combinatie cu alb. Mereu la moda, mereu elegant. Tabla de sah, zebra sunt la moda!  Asadar, alegeti cea mai sigura combinatie, care acopera ce trebuei sa acopere si scoate in evidenta ceea ce trebuie scos in evidenta. Pentru blonde recomand negru cu alb, pentru brunete alb cu negru. Dar ca sa nu spuneti ca parerea mea nu este avizata, o intaresc cu exemple concerete: Se pare ca fusta neagra cu talie inalta in combinatie cu o bluza alba a devenit un fashion statement printre celebritati. Jessica Alba arata ca o secretara sexy, Hayden Panettiere este sic, iar Dita von Teese nu renunta la aerul retro. Au ales rosul pentru un strop de culoare, la unghii, pantofi sau poseta.