Doua femei se intalnesc, se indragostesc si se “castoresc” intr-un stat in care casatoria dintre doua persoane de acelasi sex nu este acceptata. Asadar, casatoria lor nu are valabilitate juridica. Doresc sa aiba un copil. Prin inseminare artificiala, una dintre ele ramane insarcinata si naste o fetita. Insa, la scurt timp dupa nasterea fetitei “celor doua”, se descopera ca mama are o boala incurabila. Dupa cativa ani moare. Fetita ei ramane in custodia bunicilor (parintii mamei decedate), ei fiind tutori legali, prin legatura de sange. Partenera de viata a mamei decedate intenteaza proces pentru a obtine fetita, pe care o iubeste, desi mama decedata nu a lasat nici testament, nici vreun alt act cu privire la viitorul fetei. Nu este nicio legatura de sange intre fetita si femeia in cauza. Legal si juridic nu are niciun drept. Dar considerandu-se un caz exceptie, curtea ii acorda toate drepturile asupra copilei!
P.S. Cazul este inspirat dintr-un film produs in 2001, dar poate fi realitatea multor copii. Sunteti de acord cu inseminarea artificiala sau cu adoptia copiilor in cupluri de acelasi sex? V-ati fi dorit sa cresteti intr-un asemenea “cadru familial?”
Nu sunt de acord nici cu căsătoriile între persoanele de acelaşi şi nici cu adopţiile făcute într-un astfel de cadru. Dar dată fiind situaţia noastră cred că fetiţa ar trebui să rămână la cealaltă mamă. Nu cred că o poate iubi cineva mai mult pentru că nici o altă persoană în viaţă nu a dorit-o mai mult.
Aveam o teorie asupra acestui subiect: toți cei care pot să aibă pe cale naturală un copil, să li se permită să fie părinți. Dacă nu pot înseamnă că s-ar putea să le lipsească ceva și e mai bine să se resemneze cu limitările dumnealor.