De unde venim? Ce suntem? Incotro ne indreptam?

Ultimele zile ale lui decembrie vor fi pentru foarte multi un soc. Multi vor clatina din cap si isi vor aduce aminte de anii anteriori, anii buni in care umpleau cosul cu cumparaturi fara sa se uite prea mult in portofel. Altii au fost mereu moderati, dar mai este o categorie, cei care nu au avut niciodata nimic. Cred ca pe ei ii va afecta cel mai putin tulburarile din acest an si prezicerile sumbre ale viitorului. Comentarii de genul: “vine sfarsitul”, “gata cu lumea asta” sau altele de acest gen, pe langa supozitiile analistilor de toate genurile, vuiesc pe toate undele…Dincolo de zgomot, dincolo de forfota orasului, dincolo de cladirile gri, deparrte de imaginea panoramica a citadinului, sunt eu. Nu ma cuprinde niciun curent, nu ader la niciun trend. Nu sunt nici solitara, doar adanc inradacinata pe un teren stancos, de unde nu ma clatin. Ca un catarg semet in bataia valurilor ma incapatanez sa nu cedez.

Nu pot sa trag linie dupa cele 365 de zile. Anul acesta nu. Ar fi absurd. Dupa trei decenii de existenta nu pot decat sa trag o linie mai groasa si sa ma ma identific cu pictura lui Paul Gauguin intitulata De unde venim? Ce suntem? Incotro ne indreptam? (1887)care sugereaza alegoria vietii, de la nastere la moarte.. Au trecut mai bine de o suta de ani de la intrebarile puse de artist, perioada in care au avut loc doua razboaie mondiale, Holocaustul, revolutii, crize, calamitati. Si nu a venit sfarsitul.Curios ca atunci cand lucrurile merg bine si cand e pace si linist,e  nimeni nu spune ca vine sfarsitul sau e linistea dianintea furtunii. Poate ne dorim sa vina sfarsitul, de aceea invocam aceasta fraza religioasa, in care credem. Insa ce va fi dupa aceea? De fapt, sa o luam cu inceputul. De unde venim? Nu vreau sa dau raspuns pentru intrebarea pusa la plural. Fiecare are propria conceptie de unde vine. Poate e una inventata sau una imprumutata. Stiu de unde vin si la aceasta intrebare nu a trebuit sa meditez trei decenii. Ce suntem? Oameni cu suflare, cu vointa, morotizati de ambitii si sentimente. Fiinte inteligente. Cateva kg de pamant amestecat cu fier, zinc, magneziu, fosfor etc. Eu sunt creatia Creatorului. Imaginea chipului sau si lumina ochilor Sai. Incotro ne indreptam? Daca, dupa conceptiile unora totul s-a nascut din haosul primordial, atunci trebuie sa se sfarseasca cu haosul apocaliptic. Problema este ca haosul primordial nu l-a creat omul… Ceea ce traim este rezultatul actiunilor, deciziilor ianintasilor nostri. Eu ma indrept spre o alta lume. Eu nu sunt din lumea asta. In ceea ce ma priveste, daca trag linia dupa cele treid ecenii de existenta pe care le invoc cu o tot mai mar mandrie, pot sa spun ca am raspuns la intrebarile lui Gaugain, care l-au framantat in urma cu mai bine 100 de ani.Contemporan cu Van Gogh, a aplicat conceptul simbolismului in artele vizuale. In acest proces, au transformat arta intr-un mijloc pentru emotii, fantezie, reverie si vise. A fost inamicul gandirii moderne si  lupta sa cu tehnologia si cu alte descoperiri moderne a culminat cu aeasta lucrare pe care a realizat-o intr-o luna inainte de a-si curma viata. Aceleasi intrebari le-a ridicat si Voltaire cu un secol inaintea lui. Aceleasi intrebari mai bantuie omenirea si in ziua de azi. Diferenta dintre mine si Gaugain este ca el a murit fara sa primeasca raspuns, a murit trist si neimplinit, dar eu am raspunsul si ma rog sa mor impacata si multumita, nu de mine, nu de ce am facut, ci de viata pe care am trait-o.