Libertate si control

Se vorbeşte foarte mult. Se vorbeşte mult si tare. Zgomotul te fac sa iti pierzi capacitatea de concentrare, de gandire, de aprofundare. Cu cat e mai multa libertate, cu atat te simti mai îngrădit. Evenimentele se precipită şi parcă ne iau cu asalt. Anul 2009 a venit cu multe veşti care ridica semne de intrebare, semnalând că ultimele file ale Bibliei sunt pe cale de a se implini. Nu am intrat bine in noul an ca Uniunea Europeana a facut publica legea care introduce cipurile in cărţile de identitate a cetăţenilor europeni, in Romania s-a emis legea de urmarire si stocare a datelor (telefon, email), iar americanii se uită la noul lider ca la un salvator. Costurile ceremoniei s-au ridicat la 75 de milioane de dolari, o sumă exagerată chiar dacă evenimentul marchează o importantă dată istorică . Am spune că doar lumea adultilor este ata de tulbure, insa dupa realizarea celor doua studii comandate de Consiliul National al Audiovizualului, consacrate „Evaluarii reprezentarii violentei in programele televizuale” s-a efectuat o monitorizare a programelor de desene animate difuzate de cele trei canale tematice prezente pe piata audiovizualului românesc: Cartoon Network, Jetix si Minimax. Scenele de violenta reprezinta 43%. 28%, respectiv 29%  la nivelul canalelor analizate. Nu pot să nu recunosc că m-a tecut un fior la gândul că media găseşte explicaţii elaborate pentru fiecare decizie, asigurându-ne că măsurile sunt luate pentru protecţia noastră. Mai mult, vocile care se ridică în semn de protest sunt luate în derâdere, demonstrându-se sentimentul ateu de care sunt stăpâniţi titanii mediei, formatorii de opinie. Datoria noastră este să protestăm, să nu acceptăm tot ce ni se impune, să nu mai fim purtaţi de vânt, să avem tăria de a ne exersa capacitatea de discernere si să vedem dincolo de explicaţiile superficiale pe care le primim. Este o agendă bine pusă la punct şi în aşa-zisa libertate vom ajunge să nu însemnăm mai mult decât un cod de bare, un număr, pe care îl ştergi dacă nu îşi plac istoria sau orientarea lui. Poate sună a SF, dar trăim paradoxul unui SF real. De la cipul din cartea d eidentitate, se ajunge foarte uşor la cipul introdus în mână sau în frunte, care funcţionează pe baza frecvenţelor radio şi se încarcă de căldura corpului. De la „Mesia” americanilor se va ajunge foarte curând la adevăratul lider mondial, acel om înţelept în care îşi vor pune toţi nădejdea, însă va înşela pe mulţi. Astfel s-a răsturnat opinia mea şi criticile pe care le ridicam împotriva celor care suneam mereu „acstea susnt vremurile din urmă.” Susţineam că au mai fost vremuri grele, fiecare generaţia a trăit „vreamea din urmă” cu războaie, persecuţii, crize, ciumi etc. Dar recunosc vremurile apocaliptic pe care le trăiesc şi sunt mai aproape decât mi-am imaginat, sau decât aş fi vrut. Tanzaţia dintre 2008 şi 2009 aduce mari schimbări, o nouă epocă cu lozinci „de mai bine”, dar cu mai multă dominaţie, autoritate, control, lipsă de intimitate, violarea libertăţii persoanle, reducând tot mai mult volumul libertăţii de exrimare. Dar dacă noi vom tăcea, pietele vor striga.