Îmi pare rău sa recunosc că majoritatea suntem ignoranţi şi de cele mai multe ori folosim cuvinte cărora nu le înţelegem sensul pe deplin, nici nu le-am putea da o definiţie, dacă ne-ar opri un reporter pe stradă. Unul dintre aceste cuvinte mult uzate este cuvântul comunism. Cei care au prins măcar 10, 15 ani din viaţă sub comunism, asociază regimul cu lipsuri, cozi interminabile, urmăriri, lipsa libertăţii de exprimare s.a.m.d. Însă şi comunismul evoluează, se modernizează, adopta noile tehnologii şi aşa se naşte neocomunismul.

Care este de fapt ideologia din spatele conceptului? “Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitaristă în care nu există proprietate privată, nici clase sociale. În comunism toate bunurile aparţin societăţii ca întreg, şi toţi membrii acesteia se bucură de acelaşi statut social şi economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societaţi comuniste este: “Fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi.” Aceasta este o prima definiţie, care în esenţă nu sună deloc rău. Însă dincolo de vorbele frumose, de care am avut parte un sfert de secol, până in ’89, se ascund monstruozităţile. În faţă se aduc laude, se ascunde relaitatea şi se formează o realitate “virtuală” am spune, sau mai degrabă “utopică”. Cuvântul “secret” era ridicat la rang de religie. Deci luptăm împotriva comunismului, a dictaturii, a regimului totalitar, a corupţiei. Acesta ar fi idealul, doar că vechile sechele au rămas, vorbele frumoase, retorica, prezentarea realităţii utopice.

La urma urmei, poporul alege, doar că forţa poporului s-a diluat, a rămas doar zicala “câinele care latră nu muşcă” şi celebra replica al lui Alexandru Lăpuşenau: “Proşti, dar mulţi.” Istoria ne descrie cel mai bine. Zicalele noaste ne descriu cel mai bine. Cârtim mereu, de dragul cârtirii, în loc să mustim, să rumegăm, şi să schimbăm noi soarta. “Vocea poporului” ar trebui numită cârtirea poporului. Poporul este dus în rătăcire pentru că nu are capacitate de discernere şi pentru că nu ştie ce vrea, nici încotro s-o apuce. Poporul condamnă corupţia, dar iubeşte pe cel ce corupe. Ei, Caragiale! Până şi în zilele noastre, un tânăr de treizeci şi ceva de ani, cu o plasă, rezolvă orice.Un pasaport, un buletin, un numar d emasina, o inmatriculare. De la un ou, la un bou. Nu-i aşa ca iubim pe mituitor? Pe cel ce imblânzeşte glasul cu un pachetel? Dar condamnăm corupţia! Să fim serioşi.

Românii se aseamănă perfect cu poporul lui Israel care nicăieri nu se simţea bine. Nici în Egipt, nici în pusitu, nici cu mană, nici cu carne. Nu putem defini starea care ne-ar place-o, pentru că în loc să ne apucăm de treabă, asteptăm să ne treacă cheful. Dacă cineva luptă împotriva influenţelor şi a comuniştilor, e dictator, dacă se aliază cu ei, e trădător, dacă e prea blînd, e bleg, dacă e mai aspru, e tiran. Acum am îneţels parcă mai bine ca niciodată eternele lupte din Irlanda dintre protestanţi şi catolici, care se spuneau a fi religioase, dar de fapt erau mai mult politice. Deci, România, ce vrei? Sunt unii cărora le tremură puţin izmenele, dar se bucură de libertatea de exprimare de care beneficiază, pentru a se împotrivi vehement, liber şi public. Se împotrivesc pentru a-şi garanta siguranţa pentru încă câşiva ani. Nu vorbesc de poporul de rând, nu vorbesc de naivii noştri ţărani, care sunt cu inima curată. Din păcate ţăranul român, sau omul de rând care zice “Doamne ajută” sau “O fi cum o vrea Dumnezeu,” e privit de “moguli” cu compasiune de pe piedestal, cu o privire care transmite. “Ei, bietul de tine, mai crezi în Dumnezeu? Păi aici nu mai este Dumnezeu.” Şi aşa şi este, de aceea este o prăpaste atât de mare între capitală şi restul poporului. Şi uite aşa, după mari tensiuni, m-am eliberat de câteva gânduri care poate sunt mai incoerente, dar ce să faci, sunt român.

Mă simt deja de-a dreptul agasată de toate emailurile si filmuletele de pe youtube despre aceasta gripa porcina care mi se trimit intr-un ritm constant sub forma de “meditatie zilnică”. Oameni buni, opriti-va! Cred ca cine vrea detalii poate sa gaseasca tone.

Ok, am inteles, e un virus creat, exista o agenda, aceastea sunt simptomele, asta trebuie sa fac, asta nu trebuie să fac. Bun, am luat la cunostinta, dar terminati cu toate informatiile astea. Cum se spune, “dracu ne asa negru precum se spune” (deşi la propriu, chiar este şi mai negru), dar aceste metode de manipulare si de panica chiar si-au atins scopul, mai mult decat aviara, porcina, criza.

Singurul mod de a iesi din criza este de a munci, singurul mod de a te feri de gripe este sa te imunizezi, nu panicandu-te ca nu mai poti calatori cu avionul, si daca se intalmpla sa ai gripă nu este tocmai un bilet la cimitir. Toate evenimentele care ne scot putin din monotonia viatii aduc panica si modul lor de abordare face chiar mai mult rau decat boala sau circumstanţa in sine. Asadar, fiti cu capul pe umeri, cantariti lucrurile, iar daca chiar nu aveti alte subiecte de discutie, fiti mai pozitivi. La urma urmei, batalia se da la nivelul mintii oamenilor, si toti cei ce stau în spatele cortinei şi sunt autorii haosului, rad pe înfundate. Mission accomplished.

A mai fost epidemie de gripa porcina si in 76, si uite ca de 30 de ani nu am mai auzit de ea, uite ca si aviara a trecut. Pai da, daca in Orientul Mijlociu oamenii fug de bombe, trebuie sa avem si noi propriul razboi, sau nu? Incercati sa fiti mai obiectivi. La urma urmei, daca tot este un subiect “top secret”, cum se face ca s-au scurs toate informatiile? Fiti siguri ca esenta nu o cunoastem, si iar suntem dusi de nas. Luati o doza de incredere si pozitivism! Laşii nu au mers niciodata in război şi nu au stat în prima linie de atac. Reluati Braveheart, Patriot, Gladiator si alte filme, fictiune desigur, dar sentimentele sunt reale. O zi buna tutror si hai la munca!

Doua femei se intalnesc, se indragostesc si se “castoresc” intr-un stat in care casatoria dintre doua persoane de acelasi sex nu este acceptata. Asadar, casatoria lor nu are valabilitate juridica. Doresc sa aiba un copil. Prin inseminare artificiala, una dintre ele ramane insarcinata si naste o fetita. Insa, la scurt timp dupa nasterea fetitei “celor doua”, se descopera ca mama are o boala incurabila. Dupa cativa ani moare. Fetita ei ramane in custodia bunicilor (parintii mamei decedate), ei fiind tutori legali, prin legatura de sange. Partenera de viata a mamei decedate intenteaza proces pentru a obtine fetita, pe care o iubeste, desi mama decedata nu a lasat nici testament, nici vreun alt act cu privire la viitorul fetei. Nu este nicio legatura de sange intre fetita si femeia in cauza. Legal si juridic nu are niciun drept. Dar considerandu-se un caz exceptie, curtea ii acorda toate drepturile asupra copilei!

P.S. Cazul este inspirat dintr-un film produs in 2001, dar poate fi realitatea multor copii. Sunteti de acord cu inseminarea artificiala sau cu adoptia copiilor in cupluri de acelasi sex? V-ati fi dorit sa cresteti intr-un asemenea “cadru familial?”

Consiliul Judeţean Alba, Centrul de Cultură “Augustin Bena” Alba şi Asociaţia Videografilor Profesionişti a organizat începând cu 15 august şi până în 23 noiembrie 2008 (100 de zile) Festivalul de Film Scurt Alba 2008, o acţiune culturală de masă, bazată pe conceptul “CULTURĂ PRIN FILM”. La 75 de zile de la lansarea festivalului şi cu 25 de zile înainte de Gala Finală din 23 Noiembrie, a fost organizată o conferinţă de presă la care organizatorii au prezentat date importante despre Festival, precum şi statistici de acoperire ale vizitatorilor site-ului festivalului www.filmscurt.ro, la nivel mondial şi naţional.La 6 noiembrie, situl a fost acesat de 26.408 de vizitatori din 53 de ţări şi 569 de oraşe din lume dintre care 22.088 vizitatori din 61 de oraşe din România (statistica Google). Au fost înscrişi pe site aproape 1300 de membri în JURIUL ONLINE, 97 de filme pe site şi 8 filme în aşteptare, grupate în 21 de categorii şi peste 3000 de comentarii ale juraţilor on-line pentru filmele din concurs.

Jurizarea finală pentru filmele casre au trecut de preselecţia on-line, a fost facuta pe 22 şi 23 noiembrie de către JURIUL FINALEI, juriu format din 50 de persoane. Preşedintele Juriului Finalei a fost regizorul Marian Crişan, câştigătorul trofeului Palme d’Or, Cannes 2008 (secţiunea scurt metraj, cu filmul Megatron). Ceilalţi membri ai juriului au fost cetăţeni de marcă ai urbei şi din afara ei, printre care merită menţionaţi regizorul Dan Chişu (organizatorul Eestivalului DaKINO, aflat la cea de-a 18-a ediţie) şi Raluca Mateescu, Producer Manager, Saga Film Production, Bucureşti.

sursa: Ziarul Unirea

Castigatoarea pentru cel mai bun scenariu a fost Mihaela Muntean din Timisoara. Mi se pare ciudat ca inca nu s-a publicat nimic despre finalitate acestui festival.

In zilele premergatoare marelui eveniment gazduit de tara noastra, am primit un mesaj pe mess de la un amic. Cica-se , unii frati si-au exprimat dorinta de a se ruga pentru NATO .  La care, amicul meu, revoltat, intrigat, pune o buna intrebare: “Ce are de-a face NATO cu crestinii??”. Buna intrebare. In ignoranta noastra de romani, am ales sa nu cercetam, asa cum erau indemati chiar si cei din vechime. Cerecetati si vedeti daca ceea ce vi se spune e asa. Ei bine, aceasta atitudine trebuie aplicata atat in ceea ce priveste spiritualul cat si politicul, socialul. Dar se pare ce noi ne-am culcat pe o ureche, de aceea oamenii nostri de media se amuza realizand emisiuni in care la intrebarile elementare: Ce este NATO? Ce este UE? etc, se dau raspunsuri cat se poate de bizare. Imi amintesc ca am facut cultura civica prin calsa a opta, la inceputul anilor ‘90. Nu stiu daca se mai preda asa ceva, nici nu stiu in ce mod se preda. Dar cert e ca nu avem aceasta cultura civica. Simt patriotic, nici atat. Pentru ca nimeni nu ni l-a dezvoltat. Asa cum imaginatia se dezvolta ca oricare talent, asa se pot dezvolta aptitudini, idei. Dar sa revenim la NATO sau Alianta Nord Atlantica. O armata, sau spus mai frumos, o alianta formata din 26 de tari, care are ca scop indeplinirea prevederilor Tratatului Nord Atlantic semnat in 1949. În conformitate cu prevederile Tratatului, rolul fundamental al NATO este ca, prin intermediul cailor politice si militare, sa apere libertatea si securitatea statelor membre.
NATO are un rol deosebit de important în solutionarea situatiilor de criza, precum si în cadrul operatiunilor de mentinere a pacii.

Daca doriti sa va documentati, aveti toate sursele la dispozitie:)aici.

Apoi, sa nu uitam criticile aduse din nou de oamenii nostri de media, romanii nostri, care incearca sa fie

un reflector, sa semnaleze o problema, un caz, un eveniment, care vor sa ne faca sa gandim, ca nu tot ce zboara se mananca. Sa nu ami vorbim de investitia, sau de gaura financiara cu care ne-au lasat alesii oaspeti:). Dar, acesta a fost cel mai bun loc pentru un summit de asemnea proportii. Romania, o tara linistita, unde nu se face zgomot, iar cei care vor sa faca putin zgomot sunt prea putini pentru a fi auziti. Noi ne mandrim ca am trait in pace cu totii vecinii nostri, si nu am cotropit pe nimeni, doar ne-am aparat:). Dar, asa cum spunea amicul meu, ce ati face daca ar trebui sa ucideti pe vecinul dvs? Etica noastra crestina are un cuvant mare de spus in acesta situatie. Asadar, oare ce s-or fi rugand acei oameni pentru NATO? Sa se dizolve? Sa nu aiba “de lucru”? Ei, simt ca ignoranta naste monstri, si multi monstri mai sunt in tarisoara noastra. E trist ca vorbim mult dar nu concis, si in loc sa lamurim lucrurile suntem mai in ceata.

A XXIX-a ediţie a Jocurilor Olimpice se va desfăşura la Beijing, China în perioada 8 august – 24 august 2008 iar ceremonia de deschidere va avea loc la ora 8 p.m. În cultura chineză, numărul 8 este asociat cu prosperitate.

Pe 26 aprilie 2007 a fost anunţat traseul flăcării olimpice care se va întinde pe 137.000 de kilometri, pe o durată de 130 de zile. Traseul va începe pe data de 25 martie 2008 şi va porni din Olympia, Grecia. De acolo, va traversa Grecia şi va ajunge la Beijing la 31 martie. Din Beijing, torţa va urma un traseu care va parcurge cinci continente urmând să trecă şi prin cel mai înalt punct al Terrei, vârful Everest (8.848 metri). Proiectul traseului includea şi trecerea prin Taipei, capitala insulei Taiwan, considerată de regimul comunist chinez drept o provincie a Chinei totuşi, guvernul din Taiwan a renunţat să mai găzduiască orice festivitate legată de acest eveniment.

Pe data de 24 martie, la poalele colinei Kronios din Olympia antică a avut loc ceremonia de aprindere a flăcării olimpice care a fost aprinsă cu ajutorul unei oglinzi parabolice care reflectă razele soare. La ceremonie au fost prezenţi preşedintele Republicii, Karolos Papoulias, premierul, Kostas Karamanlis, liderul partidului socialist, G.Papandreou, preşedintele Comitetului Olimpic, Jacques Rogge şi alte oficialităţi din Grecia, Austria dar şi din China. Pentru prima dată măsurile de securitate au fost drastice dată fiind prezenţa unui grup de tibetani care au organizat o manifestare de protest împotriva ocupaţiei Tibetului de către China .

Torţa purtată de 605 de persoane va străbate 1.528 de kilometri înainte de a ajunge la Atena, pe 30 martie. În cadrul unei ceremonii, care va avea loc pe stadionul Kalimarmaro, campioana olimpică Chrysopighi Devetzi o va preda organizatorilor noi ediţii a Jocurilor Olimpice.

După parcurgerea celor 140.000 de kilometri tradiţionala flacără olimpică va ajunge pe stadionul Naţional din Beijing pe 8 august şi va arde pe tot parcursul jocurilor olimpice care se vor încheia pe data de 24 august. Traseul parcurs de torţă va cuprinde 135 de oraşe urcând şi pe muntele Everest şi va fi purtată de 21.780 de persoane.

Luni, traseul flacarii olimpice la Paris a fost perturbat de manifestatiile de strada impotriva Chinei: organizatorii au fost obligati sa scurteze statefa si au dus flacara la punctul terminus cu autobuzul! Mai mult, de-a lungul traseului prin capitala franceza, flacara s-a stins in citeva rinduri.

Primul impact visual era ceva de genul: “oare n-am vazut bine?” apoi, putin stanjenit, iti venea sa te mai uiti o data, dar cu grija, sa nu fii observat. Un par verzui, aranjat cu mare grija, cu carare pe mijloc, ridicat putin, sa acopere cat mai mult. Nu stiu daca era perucsa sau nu. Pe chip se vedeau urmele bisturiului si a uneltelor chirurgicale. “Oare nu ar fi purtut s ail aranjeze mai bine?” Trasaturile fetei erau totusi frumoase si era evident ca fusese un baiat chipes. Partea stanga a fetei fusese mai grav afectata. Urechea ii lipsea, ochiul era mai mic si gura era trasa mai mult spre stanga. Si mainile suferisera. Trei degete erau taiate. Nu de tot. Avea un trup atletic, se vedea ca practiva vreun sport. Era in compania a doi baieti care vorbeau cu el foarte natural. Probabils e cunosteau mai demult. Ca orice om marunt, am inceput sa fac un scenario. Care sa fi fost circumstantele? Oare ce s-a intamplat? Nu va putea sa ascunda nciodata ca in spatele lui se afla o istorie tragica. Mi-l imaginam mergand pe strada, acelasi EL, cu aceeasi fata, intrand intr-un obisnuit ABC. Nu putea fi trecut cu vederea. Sigur toti ochii erau intreptati spre el, mai discret sau mai putin discret. Ma gandeam la un mod de abordare. Nu cred ca poti sa treci foarte usor peste semnele care para striga la tine, ca s-a intamplat ceva. Dar ai fi lipsit de respect sa dai buzna si sa intrebi, ca tot omul curios. Ma gandeam la complexele de inferioritate, la luptele pe care se poate sa le fi avut, la gandul ca niciodata nu va mai fi la fel. Ma gandeam la momentele de depresia prin care se poate sa fi trecut, uitandu-se in oglinda si dispretuindu-si chipul. Nicio o fata nu va mai putea sa se uite la el. Cine ar mai putea s ail doreasca de prieten? Care sunt sansele de a-si intemeia o familie? Nu puteam sa imi scot din capt toate aceste intrebari. Nu se pare atat de normal sa privim fetele comercializate, la chipurile perfecte, la dintii sanatosi, la trupurile atat de bine lucrate sis a ne dorim sa fim la fel. Ne uitam in oglinda si suntem loviti de sentimente de complexitate pentru ca nu ne putem accepta imaginea din oglinda. Si atunci el c ear putea spune? Cum ar putea sa se impace cu gandul imaginii din oglinda? Nu neg existenta acelor oameni frumosi, care pe dinafara arata ata de perfect, au un ambalaj realizat cu atat grija, in care s-a investiti atat de mult. Dar nu sunt o garantie. Dumnezeu ne-a creat pe toti dupa chipul si asemanarea Lui dar poate unii sunt create daor dupa chipul Lui (au frumusetea Lui) iar altii sunt dupa asemanarea Lui (au caracterul Lui). Imaginea acestui tanar m-a dus apoi la imaginea lui Isus, descrisa atat de elocvent de Isaia. Suntem atat de fragili! Atat de usor putem fi schimonositi, atat de putin trebuie ca cineva sa isi intoarca fata de la noi! Literatura creat personaje grotesti, celebre pentru uratenia caracterului, dar si personaje angelice, cunoscute pentru frumsetea lor. Daca Quasimodo era o aratare ciudata, care intruchipa tot ce poate si stramb si nelalocul lui, Esmeralda era frumoasa si deschisa sa cunoasca si sa descopere frumusetea “monstrului”. Daca Jean Valjean era temutul ocnas care l-a furat pe blandul si bunul episcop Myriel, Madeleine si LeBlanc sunt figurile unei transformari reale, chintesenta bunatatii si a omenieii. Asa ni se prezinta in antiteza raul si binele, frumosul si uratul. Dar uratul nu insemna ca e si rau, iar frumosul nu inseamna ca e si bun.