Un parfum de zi din categoria „business look” aş spune eu, lansat în anul 2000. Spre deosebire de alte produse, longevitatea unui parfum îi conferă valoare şi stabilitate, la fel ca vinul cel vechi. Nu se laudă cu o persistenţă de 24 de ore, dar nici nu este de aşteptat de la un parfum care te îmbracă. Lasă loc esenţei de seară. Specialiştii în esenţe enumeră aromele care se îmbină armonios: grapefruit, mentă, rădăcina de ghintură, chihlimbar, cedru, piele.

Sex and the City  – Love

Din aceeaşi categorie, de zi, parfumul are un ton amărui, cu esenţe asemănătoare cu Cerruti Image, deşi este descris mai degrabă ca având esenţe florale. Ca persistenţă, câştigă un punctaj destul de mic. Nu este un parfum scump, chiar accesibil buzunarului fiecăruia. Se poate face cadou cu succes.

BVULGARI – Notte

Dacă e notte, atunci e noapte. Un parfum care şi-a făcut apariţia în 2004 în ediţie limitată, cu o aromă proaspătă. Nu ştiu dacă descrierea mirosului ca un mestec de vodka şi galangal pulverizat peste note de iris si ciocolată spune ceva celor care nu sunt familiarizate cu aceste tării, dar dacă producătorii s-au aventurat într-o astfel de combinaţie, cu siguranţă au vrut să scoată ceva special.

 Bvulgari Omnia – Green Jade

Se spune că un bijutierul este renumit pentru pietrele preţioase. Poate sunt puţin exclusivistă dacă spun că şi culoarea este uneori un factor eliminatoriu în alegerea unui parfum. Şi verdele, da este pe lista preferinţelor. Acordurile proaspete cu nuanţe florale se combină cu  note fructate, de pară, si accente florale de iasomie şi bujor alb. În notele de bază se combină armonios pistachio, lemn alb şi mosc.

 Hugo Boss – Deep Red

Parfumul a apărut prin 2001 iar eu l-am descoperit undeva prin 2003-2004. Când am intrat în contact pentru prima dată cu acest miros, încercam cu disperare să îl definesc, să îl descriu, să fac cunoştinţă cu el. Mă provoca prin simplul fapt că nu îl puteam introduce într-o categorie. Aroma de fructe  pere si portocale, urmate de ghimbir, freesia şi seminte de hibiscus inspiră la o femeie sigură pe ea, care ştie ce vrea. Dacă nu este folosit cu atenţie, poate da naştere la sentimente de reţinere şi chiar de reticenţă.

Armani Emporio- She

Nu ştiu dacă va fi detronat vreodată din topul preferinţelor mele. Acesta intră în categoria „vinurilor vechi”, lansat în 1998. Rafinat, elegant, discret. Nici nu i s-ar potrivi o descriere mai bună. O aromă florală formată dintr-un amestec de fructe, mandarina heliotrop, iasomie cu note de cedru, vanilie şi mosc. Ca o briză într-o seară liniştită şi senină.

Armani Mania

Într-adevăr, debordează emoţiile, sentimentele. Nu ţine nimic ascuns. Un amestec exotic de mirodenii şi arome misterioase. Aş spune că e puţin dulceag, dar extrem de parfumat şi persistă îndelung. Note luxuriante de mandarin şi mirodenii se întrepătrund cu note feminine de crin, bujor si cedru pentru a crea o esenţă predestinata să atragă atenţia prin naturaleţe şi stil. Esenţe: laur, mandarin, condimente, crin, bujor, cedru, ambra, mosc.

Lancome – Hypnose

În căutarea noilor esenţe, mi-a fost greu să mă apropii de cele parfumate, extrem de feminine. În mintea mea, parfumul perfect era amărui cu esenţă de lemn şi mirodenii. Probabil, cu vârsta, se schimbă gusturile, se mai rafinează. Un parfum din familia orientală, creat la sfârşitul anului 2005. Cuprinde o paletă largă de combinaţii florale  vanilie, vetiver şi floarea pasiunii. Ar fi o adevărată insultă să fie folosit în timpul zilei.

So Elixir – Yves Rocher

O achiziţie mai nouă, pe care nu cred că aş fi ales-o singură, dacă nu s-ar fi riscat cineva să îmi ofere cadou. Un parfum de seară care merge cu o rochie de mătase la un concert din Viena. Dacă descrierea aceasta nu vă ajută prea mult, vă stârnesc curiozitatea de a descoperi prospeţimea strălucitoare a bergamotei înainte de a-şi deschide petalele, îmbinată de esenţa de trandafir şi iasomie. Un parfum cu o persistenţă îndelungată, care acoperă imperfecţiunile şi luminează în jurul calităţilor unei femei.

 MAROUSSIA BY SLAVA ZAITSEV

Puţin cunoscut, dar mi-a rămas în amintire în anii adolescenţei. Un parfum care s-ar potrivi perfect cu blănurile. Maroussia este primul parfum de origine lituaniană conceput în 1992. Este un parfum intensive ăspândeşte o aromă florală orientală şi esenţe lemnoase. Este tot din categoria parfumurilor de seara, aromele florale proaspete îmbinându-se cu ambra. Un adevărat cocktail format din aldehide, bergamota, floare de portocal şi notele de piersici sunt în partea de sus, heliotrop, iasomie, trandafir, lăcrimoare, orhidee, iris, ylang-ylang si tuberosa în centru, şi de culoarea chihlimbarului, benzoin, cedru, civera, mosc, lemn de santal, Tonka leguminoase si vanilie la baza.

GALANGAL: Rizomul de galangal mic este bulbos, asemănător ghimbirului. Aroma este răcoritoare, asemănătoare cu cea a citricelor. Gustul este puternic si iute, mai puternic decât cel al galangalului mare, un pic mai dulce, cu o nuanţa de scortisoara. Se aseamănă cu cel al ghimbirului ca forma, dar este mai mic (cca. 5 cm). Coaja are o culoare cafeniu-roscata, dar interiorul rizomului este aproape alb.

GHINTURĂ: în cultura populară, această plantă este folosită pentru tratarea diverselor afecţiuni, având proprietăţi curative.

CHIHLIMBAR: este o rășină amorfă fosilizată cu frecvente incluziuni de plante și insecte. Culoarea predominantă este galbenul și oranjul, dar pot apărea și culori roșiatice, maro, negru, bleu și verde, în funcție de pigmenții organici. Arde în foc, degajând miros specific de rășină. Substanță ceroasă, cu miros de mosc, care se formează în intestinul cașalotului, folosită în parfumerie.

PISTACIO sau fistic: Arbore din tarile calde cu flori verzi şi cu fructe conţinând sâmburi comestibili.

MOSC – Aproape toate parfumurile de calitate contin, printre alte ingrediente, şi moscul. Este unul dintre cele mai vechi folosite ingrediente pentru parfumuri, fiind un fixator foarte eficient şi, pe lângă asta, avand o nota senzuala, exotica, patrunzatoare. Nu e de mirare ca este considerat o substanţa cu puteri afrodiziace. Moscul este o substanţa secretata de o glanda abdominala a unei specii de antilopa din Tibet. Parfumurile a căror nota predominanta este cea de mosc sunt unele care emana căldura, greutate, sugerează pasiune, senzualitate şi sunt potrivite în special anotimpului rece.

HELIOTROP – planteă aromatică, cu frunze  ovale, cu flori de culoare albă sau albastru-deschis, întrebuințate în industria parfumului.

VETIVER – plantă graminee cultivată în India și în Antile pentru rădăcinile ei, din care se extrage un ulei folosit în industria parfumurilor.

BERGAMOTĂ – Varietate de pere rotunde, galbene, zemoase și aromate.

Cele doua laturi ale peliculei autobiografice ridică doua chestiuni , una care atinge viaţa persoanlă, iar cealaltă vizează o populaţie numeroasă. E o poveste in care tăcearea îşi are rolul bine definit. Printre rânduri se ridica întrebarea: Cine îţi croieşte destinul? Şi dacă este cineva în spatele destinului tău, trebuie să te supui întocmai?

Nu e primul exemplu care demonstrează că singuri intrăm în destin, prin alegerile pe care le facem. Dorinţa de a trăi, de a schimba, de o viaţă mai bună, îşi spune cuvântul. Warris e floarea deşertului sau trandafirul de deşert, simbolul Saharei. La figurat, ar putea însemna o floare rară, care se naşte din uscăciune, acolo unde sunt cele mai puţine şanse de supravieţuire.

Warris îşi împlineşte destinul cu success, destinul de floare rară. După crunta mutilare, la vârsta de trei ani, care i-a schimbat viaţa pentru totdeauna, după căsătoria la 13 ani cu un om care i-ar fi putut fi tată, supravieţuieşte miraculos unei călătorii crunte pentru a ajunge în capitala Mogadishu unde locuia bunica ei. Din cauza climatului politic instabil din Somalia, bunica o trimite in Londra, la nişte rude, sperând să nu o prindă războiul în ţară. Timp de şase ani este servitoare in ambasada Somaliei, în locuinţa rudelor, fără să aibă legătură cu lumea din afară. După şase ani, izbucneşte războiul prevestit de bunica ei. Abia acum începe să îşi câştige singură existenţa, lucrând ca om de servici la un fast-food. Ascensiunea ei nu este intâmplătoare. Alegerea ei a fost punctual de plecare a unei cariere la care nici nu ar fi visat. Nu şi-a propus niciodată să fie top model. Dar decât femeie de servici, mai bine fotomodel.

Însă  bifarea unei vieţi mai bune, de pe lista cu dorinţe nu înseamnă că  şi-a împlinit destinul în totalitate. Nu a putut uita niciodată ziua care i-a schimbat viaţa pentru totdeauna. Poziţia de ambasador al Naţiunilor Unite a fost următorul pas pentru a atrage atenţia asupra unei practice terifiante, care se poate solda cu moartea, în multe cazuri. A abandonat cariera de fotomodel pentru a milita pentru drepturile femeilor care sunt mutilate prin circumcizie în peste 25 de state africane.

Deschiderea la nou poate înseamna de multe ori renunţarea la vechi. Încurajarea spre ceva “uni”, are tendinţe de a pierde diversitatea. Fie că este vorba despre religie sau cultură, migrarea dintr-o cultura în alta poate avea beneficii dar şi dezavantaje.

Poporul evreu a primit instrucţiuni precise de la Dumnezeu cu privire la modul de viaţă, la hrană, legi sărbători. Primele cinci cărţi ale lui Moise însumează cultura iudaică, ţinută cu sfinţenie până în zilele noastre. Indiferent de ţara în care “a fost rispit” acest popor, şi-a păstrat identitatea urmând regulile străvechi. Culturile în care s-au acomodat au ştiut despre “cartierul evreiesc”, despre ziua de odihnă sau alte sărbători. Au reuşit să îşi conserve legea şi tradiţia, luându-le ca pe o poruncă.

Aflaţi într-o epocă în care se poate călători cu mare uşurinţă în orice colţ din lume, atitudinea călătorului poate intra uşor în conflict cu obiceiurile locului. Din păcate, turismul a  creat o societate consumeritsă în care americanul sau englezul care merge la relaxare, este servit ca le el acasa, chiar daca destinţia relaxării este vreo insulă secretă, care nu apare pe hartă, în Meditarană, Egee sau alte ape cristlaline. Prin urmare, interferenţa turistului cu cultura este nulă. Se face publicitate la “English breakfast” şi la orice alt lucru care este ca “acasa”. Intrigantă este această atitudine de ignoranţă la tot ce înseamnă de fapt, “am venit la tine acasă să mă simt bine, doar că plătesc pentru asta, aşa că tu să faci aşa cum imi place mie”.

Ei, mergând mai departe, migrările definitive într-un context cultural total diferit de cel natal, întâlnesc acelaşi două aspecte. Fie migratorul se contopeşte cu noua cultură, se identifica cu aceasta, pierzându-şi, oarecum identitatea, fie stabileşte limite, iar în  interiorul căminului său luptă să îşi păstreze obiceiul şi tradiţia. Problema se ridică atunci când aceste tradiţii sau reguli ies în afara căminului şi se ciocnesc cu obiceiurile din noua cultură.

Cel mai elocvent exemplu este cel a migratorilor din culturile islamice, in culturile ţărilor democratice. Ei sunt cei care împânzesc cu tradiţia şi obiceiurile lor, sunt cei care se impun şi încercă să pună o amprentă puternică asupra culturii adoptive.

Concret, Franţa. 57 de milione de locuitori, dintre care 5 milioane de musulmani. Tema de discuţie, purtarea voalului de către femei, în zonele publice. După multe dezbateri, curtea Constituţională a aprobat legea care interzice purtarea vălului Islamic.

Potrivit legii, pedeapsa pentru purtarea valului islamic este 150 de euro sau cursuri despre valorile cetateniei franceze. Totodata, oricine forteaza o alta persoana prin amenintari, violenta sau abuz de putere sa îşi acopere chipul va fi inchis timp de un an si amendat cu 30.000 de euro.

Cei care se opun legii sustin ca numai aproximativ 2.000 de femei musulmane poarta niqab-ul, valul care acopera fata, sau burqa, costumul intreg care este prevazut cu o plasa in dreptul ochilor, din aproximativ 5 milioane de musulmani care locuiesc in Franta.

Franta a devenit astfel a doua tara europeana, dupa Belgia, care interzice burqa si niqab-ul.

Un subiect cu două tăişuri. Ce presupune migrarea dintr-o ţară în altă? Plantarea culturii mele în acea ţară sau adaptarea mea la normele de acolo?  Ce anume determină migrarea? Un trai mai bun, posibilităţi mai bune?

În semn de respect faţă de ţara adoptivă, care oferă şansa reuşitei în viaţă, un trai mai bun, dreptul la egalitate, supunerea la legile ţării este primul pas care trebuie analizat înainte de luarea unei decizii.

Ori de câte ori o persoană face rău nu este judecată imediat nici nu devine dintr-o dată victima unei nenorociri deşi continuă să facă răul. Este tentată facă rău din nou şi din nou, devreme ce poate scăpa. Lipsa consecinţelor imediate îl îndeamnă pe cel ce face răul să facă mai mult. Furi 10 lei şi scapi şi te gândeşti foarte serios să mai furi alţi 10 lei. După ce furi 20 de lei fără să fii prins şi pedepsit, eşti tentat să devii hoţ profesionist, şi să continui să faci la fel. Nenorocirea nu stă întotdeauna în cârca celui infidel.

Fostul tenisman preferă să aibă „noroc” decât să fie „bun”. Şi sorţii îi surâd. Intră într-o familie înstărită, primeşte o funcţie care îi permite o carieră şi o soţie înţelegătoare şi iubitoare. Dar inima îi arde de plăcere după „femme-fatale”, femeia care are ceva ce atrage, dar nu oferă nimic în schimb.

Woody Allen propune drama nedreptăţii, a celui rău, care scapă nepedepsit, pentru că ne place de el, chiar am vrea scape. În unele momente am vrea să fie prins, însă de dragul lui Chloe, care este o „scumpă”, am vrea să scape, să nu fie ea rănită.

„Nu văd niciun viitor cu femeia asta, dar duc o viaţă confortabilă cu soţia mea.

Poate aici este diferenţa dintre dragoste şi poftă.”

La un moment de răscruce, strâns ca într-o menghină, Chris face alegerea vieţii. Alege să îţi protejeze viaţa confortabilă, reputaţia, funcţia, sacrificând pofta, adulterul, înşelătoria. O ucide pe Nola, care îi poartă copilul. În urma anchetei, este găsit nevinovat. După multe încercări, soţia lui rămâne însărcinată.

It would be fitting if I were apprehended… and punished. At least there would be some small sign of justice – some small measure of hope for the possibility of meaning.

Ce merită şi ce nu merită văzut? Depinde dacă te simţi vulnerabil sau nu, deşi la o adică toţi suntem vulnerabili. Însă unii ne lăsăm atinşi, alţii ridică poţi ferecate în jurul inimii lor, rămân reci, de neatins, mândri chiar, de succesul cu care reuşesc să respingă orice apropiere.

Un film de Mike Binder, o dramă dusă la extremă, am spune, dar la urma urmei unde sunt limitele depresiei, sau mai precis adâncurile? Cine poate spune că e o realitate mult exagerată.

Pierderea soţiei şi a celor trei fete a făcut din Charlie o legumă care şi-a creat propria lume. Are un scuter drăguţ, nişe căşti care să amortizeze „zgomotul” amintirilor, tobe şi un ecran imens pe care ucide „monştrii”. Dacă faci lucruri care nu sunt pentru categoria ta de vârstă nu înseamnă neaparat că ai o deviaţieJ.

După efectele aplaudate de la „Independence Day” şi laudele la adresa lui Will Smith, care sincer a avut un rol simplu, jucat fără efort, mă tot întrebam da oare totuşi, ce înseamnă un actor bun? Cred că şi de data aceasta Adam Sandler m-a tras de mânecă: „Hei, it’s me”. De la Spanglish, Punch Drunk, Click, Adam Sandler a întruchipat o varietate de personaje şi de temperamente. Nu a dezamăgit nici în  „Reign Over Me”, unde joacă alături de Don Cheadle.

Dar de ce acest titlu? Reign Over Me sau Acoperă-mi inima (nu prea simt cu titlul în limba română).  Adică mă stăpâneşte depresia? Sau pot să fiu stăpânit, dependent foarte uşor (de jocuri video)? Sau vino şi invadează-mi lumea, deşi te resping? Stăpâneşte anormalul din mine? Da, este un film sclipitor, şi ori de câte ori se pune accent pe fiinţa umană, rezultatul va fi o capodoperă  (Eternal Sunshine of a Spotless Mind, 2004, The Truman Show,1998, A Beautiful mind, 2001 etc).

E un alt fel de pachet, inspirat din lunga serie a ofertelor pentru slăbit. Fără efort!

Ei, epoca „fast-food”! Până şi engleza o primeşti semi-preparat. Înveţi în 12 luni cât alţii într-un an. Oare cine mai poate crede asemenea momeală de marketing? Desigur, un „disperat”, care are nevoie să înveţe engleza rapid pentru un interviu, va suna şi se va înscrie cât ai clipi din ochi iar după 24 de zile, respectiv 21 probabil că va spune că a pierdut o groază de bani.

Mă întreb oare de ce se mai face engleză 12 ani la şcoală plus 3 ani la facultate, plus masterat? Da, ştiu, o să invocaţi motivul „nivelului”. Începător, mediu, avansat, sau putem adăuga alte câteva sub nivele: intermediat, intermediar-avansat etc.

Dar să o spunem pe cea dreaptă. Nu poţi învăţa engleza în 24 de zile. Iar dacă ai sta zi şi noapte, timp de 24 de ore, cu CD-uri, cărţi şi teste, cel mai probabil ai face un colaps. Aşa că, cel mai bine ar fi să cântăriţi lucrurile, pentru că ştiinţa nu se toarnă cu pâlnia . Dar, spor la învăţat şi nu uitaţi că pentru orice lucru de calitate e nevoie de efort.

Cel mai neinspirat panou publicitar. Reclama lansată de Romtelecom. “Ia-ti acum 6 luni de internet gratis si nu te mai dezlipesti de calculator”.

Ei bine, în primul rând, când sunt atâţia furnizori de internet şi când deja “suntem lipiţi de calculator”, nu mă inspiră deloc să încerc oferta aceasta.

Nu sunt părinte, însă imaginea băieţelul “lipit” de calculator este mai degrabă “interzis sub 12 ani” sau “numai cu acordul părintilor”, mai ales când se investec ceva bani şi în campaniile de a avea o viaţă echilibrată. Pentru un copil, cel mai dăunător lucru poate să fie “lipeala de calcultor”. Un părinte conştiincios va şti exact ceea ce nu va face , plus, aşa cum bine a observat un alt blogger nu e neaparat nevoie de internet pentru jocuri.

Nu se adresează firmelor, companiilor, nu se adresează nici măcar instituţiilor de invăţământ , ci în mod făţiş şi direct, Romtelecom îndeamnă la dependenţă.

Extratereştii invadează Tera cu gând de a o distruge. Tehnologia lor net superioară le dă de furcă americanilor, însă, ca de fiecare dată, există un plan B. Într-un fel recunosc succesul acestei ideologii de viaţă în definirea culturii americane. “There has to be o solution.” Niciodată înfrânt, niciodată la pământ. Ideologia de învingător, de succes îşi aduce roadele.

Amuzant că Pandora experimentază exact inversul. Tera vine cu o tehnologie net superioară, care însă este doborâtă de ceva sacru. Aş putea spune că Avatar îşi are nişte rădăcini subţiri în Independence Day, chiar dacă este doar o opinie persoanlă.

Nu sunt împătimit după SF nici OZN-uri. Percep realiatea cosmică fără aceste elemente şi prea multă ficţiune ştiinţifică dăunează . Însă fiecare avem dreptul de a crea, de a ne imagina, si rezultatul imaginaţiei îl vedem transpus pe pelicule.

Încercam să urmăresc firul acţiunii, previzibile de altfel.Cuvântul de încurajare al preşedintelui, doi trei eroi care umplu golurile, în momente în care nimeni nu se mai aşteaptă la nimic, savantul şi apoi muzica victorioasă.

Ceea ce dat gust filmului, au fost “mirodeniile” picante, deigur, schimbul de replici comico-ironice, pentru o anumit[ categorie, poate chiar ofensatoare. (“What is this? I’m not Jewish”, “Well, nobody’s perfect”)

Oricum epoca anilor ’90 a fost epoca potriotismelor gen BraveHeart, the Patriot, aşa ca vizavi de acest aspect nu mai comentez, desi nu stiu de ce noi suntem uneori intrigaţi de merele tam-tam care se face intotdeuna in jurul steagului americii a preşedintelui etc. Poate pentru că am vrea şi noi să fim la fel, dar din păcate nu ne caracterizează patriotismul.

De asemena este evident că întreaga lume se învârte în jurul Americii, iar dacă se întâmplă ceva important, se întâmplă în America (chiar dacă transmite ştirile Europa FM .

Destul de şocantă trecerea de la o epocă cinematografică la alta. Nu prea ne mai uităm la filme care scad sub anul 2000, deşi în topul celor mai bune 250 de filme, ultimii zece ani reprezintă cam o treime.